indicelui

Obțineți sugestii pentru articole științifice legate de WhatsApp pe loc.
Vreau sugestii

Întotdeauna ne-am întrebat dacă bărbații și femeile pot pierde în greutate într-un mod diferit. În acest studiu realizat de Benito, P. J. și colaboratorii (2017) ai grup de cercetare al Laboratorului de fiziologie a exercițiului, a comparat modificările în diferite regiuni anatomice după un program controlat de slăbire.

S-a dovedit că o scădere în greutate de 10% duce la o îmbunătățire semnificativă a rezistenței la insulină, probabil atribuibilă atât pierderii masei grase din trunchi, cât și creșterii raportului dintre masa picioarelor/grăsimilor din picioare. Într-un program de slăbire, grăsimea viscerală scade de obicei semnificativ mai mult decât grăsimea subcutanată cu exerciții fizice și dietă. Dar nu este clar dacă mobilizarea și distribuția țesutului adipos total în diferite regiuni este influențată de sex în timpul programelor de slăbire.

Acest studiu a inclus un total de 180 de subiecți (48 de femei supraponderale, 36 de bărbați supraponderali, 48 de femei obeze și 48 de bărbați obezi). Toți indivizii au fost recrutați pentru a participa la un program de pierdere în greutate de 22 de săptămâni (dietă + exercițiu).

Puteți vedea metodologia studiului în articolul pe care îl prezentăm mai jos:

În rezultatele obținute din studiu, nu a existat o interacțiune triplă (IMC, sex și regiune anatomică) în ceea ce privește procentul de modificare a greutății corporale, dar a existat o interacțiune între IMC și regiunea anatomică și între sex și regiunea anatomică. Studiul arată că pierderea de grăsime apare diferit la bărbați și femei. În timp ce pierderea de masă în trunchi este cu 9,2% mai mare la bărbați decât la femei, femeile suferă cu 10% mai multe pierderi la nivelul picioarelor decât bărbații.

Regiunile android și ginecologice nu au răspuns în mod similar schimbărilor așteptate, deși rezultatele sunt consistente cu o pierdere mai mare la bărbații din regiunea android și la femeile din zona ginecologică.

Brațele și picioarele sunt, în general, regiunile care pierd cel mai mult în greutate la participanții obezi, dar bărbații pierd cel mai mare procent din masa trunchiului. În plus, s-au găsit diferențe între bărbați și femei în zonele cu masa trunchiului stâng (750 g), masa trunchiului drept (700 g), masa totală a trunchiului (1400 g) și masa andoridă (350g) și, în cele din urmă, în masa totală la participanții supraponderali (1300g), cu valori mai mari pentru bărbați decât pentru femei. Regiunea care pierde cel mai mult în greutate și grăsime este trunchiul, urmat de picioare și apoi de brațe, când pierderea este observată în funcție de greutatea totală sau de grăsimea pierdută. Fără îndoială, trunchiul este cea mai activă regiune din punct de vedere al schimbării grăsimii. Acest lucru poate fi legat de cantitatea mare de grăsime acumulată, viscerală sau subcutanată. În plus, regiunea trunchiului este cea mai activă din punct de vedere metabolic.

Ceea ce s-a dovedit este că persoanele cu grăsime corporală inițială mai mare au o rată mai mare de schimbare a greutății. Hansen și colegii săi au arătat deja că participanții cu un IMC mai mare au slăbit mai mult după o intervenție comparativ cu cei cu un IMC mai mic, așa cum sa întâmplat în acest studiu.

În cele din urmă, ca o concluzie, autorii au arătat că atât IMC, cât și sexul au o influență definitivă asupra pierderii de grăsime, în special în unele regiuni anatomice.

Benito, P. J., Cupeiro, R., Peinado, A. B., Rojo, M. A., Maffulli, N. și Grupul de studiu PRONAF. (2017). Influența indicelui de masă corporală anterior și a sexului asupra modificărilor regionale de grăsime într-o intervenție de slăbire. The Physician and sportsmedicine, 45 (4), 450-457.

Referințe care apar în text și care sunt interesante:

Aasen, G., Fagertun, H. și Halse, J. (2010). Efectul pierderii de grăsime regională evaluat de DXA asupra rezistenței la insulină și dislipidemiei la bărbații obezi. Jurnal scandinav de investigații clinice și de laborator, 70(8), 547-553.

Hall, K. D. (2007). Relații între grăsime corporală și masă fără grăsimi: teoria Forbes revizuită. Revista britanică de nutriție, 97(6), 1059-1063.

Hansen, D. L., Astrup, A., Toubro, S., Finer, N., Kopelman, P., Hilsted, J.,. & Goulder, M. (2001). Predictori ai pierderii în greutate și întreținere pe parcursul a 2 ani de tratament cu sibutramină în obezitate. Rezultate din studiul european STORM multi-centru. Jurnal internațional de obezitate, 25(4), 496.

Ți-a plăcut acest post de blog? Avem mult mai multe pentru dvs., primiți sugestii pentru articole științifice de către WhatsApp pe loc. Vreau sugestii

publicat de

Dr. Javier Butragueño Revenga Școala de management a obezității 16 aprilie 2018