Sursa imaginii, prin amabilitatea lui Shaun O Connor

care

Shaun O Connor a suferit o tulburare de derealizare în urmă cu mai bine de un deceniu și procesul de învățare a trăirii cu ea nu a fost ușor.

Următoarea relatare este o mărturie la prima persoană despre cum este să trăiești cu el. tulburare de derealizare-depersonalizare, o afecțiune care îi face pe unii oameni să se simtă că se observă ca și cum ar fi ieșiți din corpul lor pe o bază persistentă sau repetitivă.

De asemenea, tind să perceapă că realitatea sau lucrurile din jurul lor nu sunt reale.

Există mulți oameni care pot avea un episod de derealizare (sau depersonalizare) la un moment dat în viața lor, dar in unele cazuri acest sentiment n sau dispare nu cu totul, afectând dezvoltarea unei vieți normale.

* Sursa: Clinica Mayo.

Aceasta este povestea lui Shaun O Connor, un regizor de film și editor care a suferit primul său episod de derealizare în urmă cu un deceniu și care și-a povestit experiența sa la Poorna Bell de la BBC Three.

Sfârșitul Poate că și tu ești interesat

Aveam 25 de ani când am avut primul meu episod de tulburare de depersonalizare.

Eram singur la casa părinților mei, mă uitam la televizor și a început de la zero. Deodată am avut o atac de panică intens. Simțeam că pereții se închideau. M-am uitat la mâini, dar parcă nu mi-au aparținut. Chiar și după ce m-am liniștit, mă simțeam încă foarte agitat și confuz.

Parcă aș fi ieșit din corp, senzația că realitatea se strică.

Până în acel moment, nu am avut niciodată probleme serioase cu sănătatea mintală.

Sigur, îmi fac griji pentru lucruri normale, cum ar fi cariera mea de muzician profesionist și relațiile personale, dar am reușit întotdeauna să alung orice gânduri excesiv negative.

Sursa imaginii, Getty Images

Când suferiți de tulburare de depersonalizare, de obicei simțiți că observați un corp care nu vă aparține. Uneori este o senzație trecătoare și alteori este constantă. (Imagine reprezentativă).

Singurul sentiment de atac de panică pe care l-am trăit a fost odată ce am mers la Amsterdam și am fumat un trabuc de canabis care s-a dovedit a fi mai puternic decât mă așteptam. Mi-a fost greu să obțin efectele pentru a dispărea.

Așadar, când am avut acel episod acasă la părinții mei, m-am culcat convins că acest sentiment ciudat va dispărea la un moment dat. Dar nu a fost așa.

Vedeți un corp care nu este al vostru

A doua zi dimineață era încă acolo, de parcă mă privea prin sticlă. Am făcut o baie, crezând că va ajuta, dar nimic. Totul a fost la fel.

Am coborât la micul dejun, mi-am salutat părinții și am încercat să mă comport normal. M-am auzit vorbind, dar părea a fi vocea altcuiva.

Parcă m-aș fi deconectat de tot și de toată lumea.

Sursa imaginii, Getty Images

Shaun O Connor avea impresia că vocea cu care vorbea nu era a lui.

A doua zi, a trebuit să fac o călătorie de 90 de minute cu autobuzul înapoi la Cork, în sud-vestul Irlandei, unde locuiam.

Îmi amintesc că eram în autobuz și mă simțeam îngrozit. Stăteam pe un scaun la fereastră și Am fost copleșit de imensitatea peisajului de afară. Și totuși, în același timp, nimic nu părea real. Era ca și cum ai fi prins într-un coșmar.

Nu știa la acel moment, dar ceea ce trăia se potrivea cu simptomele tulburării de depersonalizare.

Declanșatoare

Din punct de vedere științific, este o tulburare din spectrul anxietății.

De obicei începe cu un atac de panică și poate fi un simptom al altor afecțiuni mentale mai grave.

Devine o tulburare atunci când lumea din jurul tău pare ireală și îndepărtată în mod constant și când ești incapabil să simți emoții.

Tulburarea depersonalizare este distinctsau de psihoză sau schizofrenie. Pacienții nu experimentează iluzii, cum ar fi gândirea că se află într-o realitate alternativă, sau halucinații, cum ar fi văzând oameni sau obiecte schimbând forma.

Sursa imaginii, Getty Images

Practica clinică spune că consumul de canabis poate declanșa episoade de depersonalizare la tineri.

Dar dacă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni psihiatrice dar și puțin diagnosticat. Iar pentru tineri, fumatul de canabis poate fi un declanșator clar.

La început, am încercat foarte mult să trec peste asta, dar m-a frustrat și asta a dus la atacuri de panică și mai mari.

Mi-a fost greu să mănânc și am slăbit 6 kilograme în prima lună.

Cel mai rău lucru, pentru mine, a fost întotdeauna dimineața, așa că am petrecut jumătate din zi în pat cu perdelele trase. Am trecut de la a fi cineva care iubea să joace sport, să socializeze și să citească, la cineva incapabil să se concentreze pe nimic.

A fost oribil. Mă uitam la câinele meu și acel animal era atât de ciudat pentru mine, încât senzația m-a copleșit complet.

Uneori mă uitam și pe fereastră, observam cerul, norii și mă găseam pierdut gândindu-mă la imensitatea universului.

Genul ăsta de gânduri m-a uimit de sute de ori pe zi.

Un sentiment de detașare constantă

Din exterior, păream normal.

Mi-aș putea face viața, să fac duș și să mă uit la televizor, dar acest sentiment de detașare m-a invadat constant.

Am simțit că pierduse capacitatea de a se bucura de orice.

Sursa imaginii, Getty Images

Tulburarea a avut un efect major asupra vieții lui Shaun O Connor, ajungând cu partenerul său, întorcându-se acasă la părinți și neputând să cânte la concerte.

După o lună, m-am dus la doctor. Am încercat să explic că am simțit că memoria și percepția mea asupra timpului se fragmentează. Dar a face asta nu a fost ușor și eram îngrijorat că ceea ce spunea el nu avea niciun sens.

Doctorul a ascultat și am ajuns la concluzia că ceea ce mi se întâmpla este că eram deprimat și anxios.

El m-a sfătuit să fac mișcare și mi-a prescris benzodiazepine. Dar nimic nu părea să funcționeze și, neștiind ce se întâmplă cu mine, m-a făcut și mai neliniștit.

Până acum, viața mea se spărgea deja. Îmi anulasem toate concertele, terminasem cu partenerul meu și mă întorsesem să locuiesc în casa părinților mei.

Am lovit fundul la câteva luni după ce m-am mutat în casa familiei. O rudă se căsătorea în Scoția și gândul de a mă urca într-un avion m-a îngrozit, dar cumva am reușit.

Sursa imaginii, Getty Images

Sau Connor a încercat sportul la recomandarea medicului său, dar îmbunătățirea a fost scurtă și trecătoare. (Imagine reprezentativă).

Dar să te simți obligat să socializezi un weekend întreg era prea mult.

A venit un moment în care a trebuit să merg într-o cameră întunecată să mă întind. La avionul din spate am avut un atac de panică foarte puternic. Sincer, Am crezut acea realitate așa cum o știam zdrobise.

În căutarea răspunsurilor

Atunci am început să caut pe internet și am dat peste un articol despre tulburarea de care sufeream, fără să știu. Deodată totul a avut sens.

Asta m-a condus la forumuri unde am contactat oameni care treceau prin același lucru. A fost o ușurare să realizez că aceasta era o problemă reală și că nu eram singur..

La început, am încercat lucruri precum meditația, masajele și am început să fac mult exercițiu pentru a-mi îmbunătăți simptomele. Toate acestea m-au ușurat pe scurt, dar apoi gândurile negative au revenit mai puternice ca niciodată.

Sursa imaginii, Getty Images

A fost pe internet unde O Connor a reușit să înțeleagă ce i se întâmplă și să intre în contact cu persoane cu aceeași tulburare.

În cele din urmă, am făcut o întâlnire cu un psiholog, care a confirmat asta simptomele mele erau în concordanță cu tulburare de depersonalizare. Mi-a spus că afecțiunea a apărut de obicei ca răspuns temporar la traume sau anxietate și că în forma sa cronică era foarte rară.

M-a ascultat și am avut câteva ședințe cu el timp de câteva luni.

A fost de ajutor, dar mi-a spus clar cât de greu este să găsești un profesionist din domeniul sănătății care să fie familiarizat cu acest lucru o afecțiune cronică, chiar și atunci când pare să existe o mare comunitate de pacienți pe internet.

Acceptare

Un an mai târziu, mi-am dat seama de asta Începusem să-mi duc viața în jurul bolii. Acceptarea acestui fapt m-a ajutat cu adevărat să încep să construiesc o nouă realitate.

În loc să încerce în mod constant să-și dea seama de ce a fost greșit, pur şi simplu Am acceptat că uneori gândurile mele nu aveau prea mult sens. Încet, lucrurile au început să se îmbunătățească.

Am început să lucrez și să cânt din nou muzică live. M-am întors să mănânc corect și să mă îngraș.

Și mai important, am constatat că petrecerea timpului pe forumuri vorbind despre starea mea m-a făcut să mă simt mai rău, așa că am luat o pauză de pe rețelele de socializare.

Sursa imaginii, Getty Images

Unele studii sugerează că tulburarea de personalizare este de fapt un răspuns al creierului la o traumă sau experiență traumatică.

Din propriile mele cercetări am descoperit că tulburarea de depersonalizare este considerată a fi de fapt un mecanism de apărare al creierului, conceput pentru a vă proteja în situații traumatice. Face parte din lupta creierului sau răspunsul la fugă.

Mulți oameni o vor experimenta la un moment dat sau altul în viața lor, deși de obicei durează doar câteva secunde sau minute. Dar devine o problemă dacă nu te poți gândi decât la asta și începe un ciclu vicios de anxietate.

Înțelegând acest lucru, că tulburarea mea este într-adevăr acolo pentru a-mi proteja creierul, m-a ajutat la recuperarea mea.

Dacă sentimentele negative revin, în momente de stres sau anxietate extremă, încerc acum să le recunosc pentru ceea ce sunt.

Astăzi, mai bine de un deceniu mai târziu, Am reușit să-mi recapăt viața.

M-am mutat înapoi la Cork. Socializez, călătoresc și am o carieră de succes ca cinematograf.

Acum puteți primi notificări de la BBC News Mundo. Descărcați aplicația noastră și activați-le, astfel încât să nu ratați cel mai bun conținut al nostru.