Hrănirea cățelușului care alăptează în primele 36 de ore de viață este crucială pentru dezvoltarea acestuia.

Inițial, colostrul oferă ceea ce este necesar pentru supraviețuirea cățelușului care alăptează: factori nutriționali, hidratare, imunitate pasivă (IgA și IgG) și alți factori non-nutriționali. Comparativ cu laptele, colostrul este bogat în proteine ​​și foarte scăzut în grăsimi.

Ingerarea colostrului nu este doar esențială pentru obținerea unei imunități pasive eficiente, ci stimulează și mucoasa intestinală, producând hiperplazie și hipertrofie, inducând modificări ale activității enzimei și favorizând inițierea secrețiilor.

Compoziția laptelui variază în funcție de specie, dar prezintă și diferențe datorate rasei, vârstei, nutriției mamei și stadiului de lactație. La câini, laptele matern este alcătuit dintr-un procent ridicat de calorii din grăsimi, urmat de cele din proteine ​​și, în cele din urmă, din cele din glucide reprezentate de lactoză.

Cantitatea de grăsime din lapte variază în timp: la începutul lactației proporția de grăsime este de 12% și ajunge la aproximativ 30% în faza de lactație avansată.

Aminoacizi din proteinele din lapte

  • Cazeină
  • Ser
  • Arginină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină și tirozină
  • Izoleucină, cistină și triptofan

Formula pentru pui care nu pot alăpta de la mama lor

În cazul orfanilor (din cauza lipsei de lapte, a numeroase așternuturi, a bolii, a decesului sau respingerii) vom diferenția două tipuri de pui, cei care au primit colostru matern și cei care nu. Alegerea substitutului laptelui depinde de aceasta. Animalele care l-au luat vor primi formula pe bază de lapte degresat, vitamine și oligoelemente, care oferă nutrienți adecvați pentru o nutriție adecvată. Cei care nu, pe lângă lapte, ar trebui să primească imunoglobuline (IgA și IgG).

În cazul în care nu aveți lapte îmbogățit cu colostru și întotdeauna în primele 48 de ore, serul de sânge de la mamă sau, în caz contrar, de la un alt câine poate fi administrat pe cale orală, deoarece intestinul este încă permeabil la imunoglobuline.

În toate acestea, laptele de formulă va fi important, pe de o parte și, pe de altă parte, sticla și mamelonul, deoarece faza de adaptare este critică pentru aceste animale. Dacă nu pot fi hrăniți complet, vor muri cu siguranță în primele două săptămâni de viață.

hrănirea

Hrănirea în timpul înțărcării

Înțărcarea este a doua provocare nutrițională pentru pui. Alimentele solide forțează intestinul, ficatul și pancreasul să își mărească secrețiile pentru digestia proteinelor în general și să scadă digestia carbohidraților pentru a se adapta noilor nutrienți care sunt integrați în dietă. În loc de cazeină și proteine ​​din zer, acum trebuie să digerați carnea și proteinele vegetale. Același lucru se întâmplă cu grăsimile și zaharurile, trebuie să digerați grăsimile și uleiurile animale și să vă privați de lactoză pentru a începe să consumați zaharuri din plante și să utilizați aminoacizi glucogeni.

Această adaptare la noii substanțe nutritive forțează modificările în vilozitățile intestinale, inițind secreția de enzime la marginea pensulei a vilozităților, pe lângă modificările în viteza de segmentare și mișcările peristaltice. Această fază se prelungește la puii care petrec mult timp cu mama, astfel încât pentru o perioadă combină lactația cu dieta comercială.

Datorită acestei schimbări bruște a hrănirii, pot apărea probleme. De exemplu, dacă sursa de proteină nu este mai mult sau mai puțin constantă, putem induce probleme de hipersensibilizare, atopie și enterită plasmatică. De aici și importanța calității proteinelor din furaje. Pentru această fază de dezvoltare, marile companii alimentare au dezvoltat hrana de pornire cu care să atenueze toate aceste modificări.

Bibliografie

Extras din: Mónica Rubio Zaragoza și José Mª Carrillo Poveda. Hrănirea la vârste mici. Ateuves 23, pp. 14-19