Dincolo de eficiența sanitară dovedită a carantinelor (atunci când acestea sunt respectate de o mare majoritate a populației), impactul enorm colateral pe care îl implică acestea în multiple aspecte ale ființei umane, cum ar fi psihologic, muncă, nu poate fi ignorat, social și afectiv, a numi câteva. Și faptul că a fi încuiați în casele noastre atât de mult timp este o situație, pentru majoritatea dintre noi, neobișnuită, inconfortabilă. Acest lucru ne face inevitabil să ne prețuim libertatea și, în consecință, să măsurăm implicațiile morale și sociale pe care le presupune pierderea acesteia.

țară

Acestea sunt vremuri în care două curenți periculoși și împletiți au fost, de asemenea, instalați cu o forță mai mare, cum ar fi apariția unui anumit populism criminal, oferind în mod automat soluții penale la probleme de diferite tipuri și respingerea modelului de garanție al sistemului nostru procedural - folosind adjectiv garant în termeni peiorativi, când judecătorii trebuie să fie exact, de unde și numele său-.

Acum că o mare parte dintre noi este, păstrând proporții, private de libertate, este important să respingem aceste idei și să recunoaștem importanța „garanțiilor penale”, acea tendință juridică care consacră un sistem penal în care respectarea nerestricționată a drepturilor și garanțiilor acuzatul (prezumția de nevinovăție, asistență juridică obligatorie, legalitatea și proporționalitatea sentinței, printre altele).

Mulți oameni consideră că acest principiu este cel puțin contraintuitiv cel puțin. Fraze precum „sistemul protejează infractorul mai mult decât victima” - ca să nu mai vorbim de faimoasa „ușă rotativă a justiției” - nu întârzie să ajungă și este paradoxal pentru mai mulți că în timp ce acuzatul are asistență juridică gratuită și obligatorie, victima ar fi de multe ori invizibilă. Nu degeaba, în încercările președintelui Piñera de a reduce la tăcere protestele sociale din octombrie, a fost anunțată crearea unui Ombudsman al victimelor.

Desigur, este firesc și necesar să empatizăm și să protejăm victimele. Dar înainte de a emite declarații care sunt adesea încărcate cu considerații emoționale („să putrezească în închisoare”) sau să tindă să simplifice populismul criminal, în circumstanțe în care experiența a demonstrat ineficiența unor sentințe mai dure pentru a rezolva fenomenul criminal, merită merită să luăm în calcul ceea ce hotărâm cu precizie.

Când cădem în acești curenți periculoși, de obicei îl ridicăm din poziția că nu vom fi niciodată pe calea acuzatului, că nu ni se va întâmpla nimic. Dar aceasta nu pare a fi perspectiva corectă. Așa cum a afirmat pe bună dreptate Luigi Ferrajoli, tatăl garanțiilor: „este suficient pentru corpul social ca vinovații să fie pedepsiți în general, dar este în interesul său maxim ca toți inocenții fără excepție să fie protejați. Dacă am fost învățați ceva în ultimele luni, destinul nu este asigurat nimănui și dacă ne confruntăm cu ostilități din sistemul penal, cât de descurcat poate fi că măcar garanțiile noastre sunt protejate?

Garanția nu este despre pontificarea celor care comit infracțiuni. Dar pentru a înțelege sfera de eroare a omului. Pentru a aplica legea corespunzătoare și că, în timpul procesului în care este pus în joc un bun incalculabil, cum ar fi libertatea, procesul garantat este garantat. Nici mai mult, nici mai puțin de atât.

Cele de mai sus devin mai relevante, având în vedere precaritatea îngrijorătoare în care trăiește populația noastră penitenciară. Așa cum a subliniat tatăl unui deținut la începutul lunii aprilie, în contextul unei revolte din închisoarea din Santiago din cauza condițiilor sanitare în contextul Covid-19: „Nu justific ce a făcut fiul meu, cer doar că să fie asigurat condițiile minime de salubrizare ".

Garanția nu este proprietatea nicio culoare, clasă sau condiție politică, ci este rezultatul progresului normativ în cadrul unei democrații, un avans care a fost consacrat în țara noastră odată cu reforma procedurii penale și care, la rândul său, face ne amintim de valoarea incalculabilă a libertății noastre.

Acum că o bună parte dintre noi se află într-un fel de arest la domiciliu, știind din prima manieră cum este să petreci perioade lungi închise, ar fi pozitiv că, înainte de a cădea în populisme criminale periculoase, luăm cu adevărat greutatea a ceea ce înseamnă decide asupra libertății unei persoane și utilizarea dreptului penal ca ultimă soluție.