Boala celiacă este o cauză majoră de malabsorbție în copilărie. Se caracterizează printr-o intoleranță totală și permanentă la gluten care conține fracțiunea proteică a grâului și a altor cereale. Patogeneza bolii este multifactorială și are un tablou clinic variat, în care predomină simptomele de malabsorbție și malnutriție. Dieta fără gluten este cea mai importantă parte a terapiei, pe lângă abordarea deficiențelor nutriționale. Se face o recenzie a managementului alimentar și a educației nutriționale a pacientului și a familiilor acestora, cu accent pe alimentele care pot conține gluten într-un mod mascat.

fără gluten

Cuvinte cheie: boală celiacă, dietoterapie, educație nutrițională.

Boala celiacă este cunoscută de medici încă din cele mai vechi timpuri și este evident că acest lucru este cazul, deoarece grâul este unul dintre cele mai vechi alimente folosite de om pentru hrană. În secolul al XIX-lea, Dr. Samuel Gee a furnizat o descriere clinică excelentă și a recomandat un tratament dietetic pentru o boală diareică pe care a numit-o boala celiacă. Determinarea cauzei și terapia dietetică au avut loc numai cu studiile doctorului W. R Dickes, un medic pediatru olandez, care în timpul celui de-al doilea război mondial, a retras pâinea din dieta unui grup de pacienți cu boală. Simptomele s-au îmbunătățit și la reintroducere, complicațiile bolii au fost observate din nou.

Cel mai mare progres în înțelegerea bolii a avut loc cu dezvoltarea instrumentelor pentru biopsia intestinală de către Shiner, Crosby și Kugler, care au confirmat observațiile lui Paulley privind aplatizarea mucoasei intestinale la exemplarele obținute chirurgical.

Această boală se caracterizează prin intoleranță totală și permanentă la o proteină conținută în gluten, fracțiunea proteică din grâu, orz, ovăz și secară, care afectează direct intestinul subțire. Manifestările clinice și modificările acestui organ se îmbunătățesc după eliminarea cerealelor din dietă. 1

Debutul bolii este de obicei între 6 luni și 2 ani de la introducerea acestor cereale în dietă. Patogeneza bolii celiace este multifactorială. Boala este cauza diareei cronice, malnutriției, malabsorbției, durerii abdominale, pierderii în greutate și tulburărilor de creștere. Există studii care arată un răspuns insuficient la hormonul de creștere.

Dieta fără gluten este cea mai importantă parte a terapiei pacientului, pe lângă tratarea deficiențelor nutriționale. Împlinirea sa este pe viață.

Îngrijirea psihologică și educația pacientului și a familiei sunt vitale. Nu ar trebui să aibă restricții în viața de zi cu zi, ar trebui să participe la activități școlare, sportive și culturale adecvate vârstei lor. Trebuie să-l învățăm să trăiască cu boala sa, astfel încât obiceiurile alimentare pe care le dezvoltă sunt de o mare importanță. Este necesar să oferim educație alimentară atât pentru el, cât și pentru rudele sale. 1-4


PATOGENIE

Se știe că trei componente interacționează în patogenie:

  1. Toxicitatea anumitor cereale.
  2. Predispozitie genetica.
  3. Factori de mediu.

Tulburarea apare numai după expunerea prelungită la proteina glutenică, care se găsește în grâu, secară, ovăz și orz. Se sugerează că există o predispoziție genetică din următoarele motive:

a) Până la 2% -5% dintre rudele de gradul I suferă de enteropatie simptomatică sensibilă la gluten;
b) Până la 10% din rudele de gradul întâi prezintă leziuni asimptomatice ale mucoasei intestinului subțire, compatibile cu această tulburare;
c) Această boală este asociată cu anumite antigene leucocitare umane (HLA), cum ar fi B8, DR7, DR3 și DQW2.

Este probabil ca factorii de mediu să influențeze expresia acestei predispoziții genetice:

a) Un indice de discordanță de 30% a fost descris la gemenii univitelini,
b) Se observă o discordanță de 70% între frații cu HLA identic.
c) Vârsta de debut variază între frați.
d) Simptomele pot fi declanșate de intervenția gastro-intestinală, sarcina, utilizarea de antibiotice sau o boală diareică concomitentă

Răspunsul imun la gluten provoacă atrofie viloasă, hiperplazie criptă și deteriorarea suprafeței epiteliului intestinal subțire. Leziunea este cea mai mare în porțiunea proximală a intestinului subțire și se extinde distal variabil. Această ultimă observație explică, fără îndoială, de ce gradul de simptome și semne de malabsorbție variază în rândul persoanelor cu enteropatie sensibilă la gluten. Scăderea zonei intestinului subțire și creșterea relativă a celulelor epiteliale imature determină o scădere a capacității de absorbție și digestie. Secreția pancreatică este scăzută datorită nivelurilor serice reduse de colecistochinină și secretină. 1-3,5-7


MANIFESTARI CLINICE

Modul de prezentare a acestei boli este variabil, deși în majoritatea cazurilor începe cu diaree. La alții, vărsăturile sunt singura manifestare. Anorexia este frecventă și poate fi principala cauză a pierderii în greutate sau a lipsei de creștere în greutate.

Sugarii cu enteropatie sensibilă la gluten sunt adesea blândi, iritabili, nefericiți și greu de confortat.

Pot apărea dureri abdominale recurente asociate cu flatulență și balonare. Scaunele voluminoase sunt în general descrise, dar constipația este prezentă ocazional. Anemia este cauzată de malabsorbția fierului, acidului folic și a vitaminei B12.

O treime dintre copiii cu boală celiacă nou diagnosticată suferă de insuficiență pancreatică, care de obicei se remite în primele luni de tratament.

Poate fi asociat cu diabet zaharat, artrită reumatoidă cronică sau sindrom Down. 1,2,4,6,8,9


DIAGNOSTIC

Anticorpii IgG antigliadin și IgA antigliadin sunt prezenți în boala celiacă netratată, dar nu posedă suficientă sensibilitate și specificitate diagnostică. Anticorpii IgA endomiziali au o sensibilitate și specificitate de 100%.

Cu toate acestea, diagnosticul se bazează pe constatările histologice ale biopsiei intestinului subțire, un test care ar trebui efectuat dacă există o suspiciune bine întemeiată de enteropatie sensibilă la gluten sau dacă se observă anticorpi endosomali serici.

Cea mai strictă abordare diagnostică este aceea de a arăta că rezultatele biopsiei revin la normal la 1-2 ani după începerea unei diete fără gluten, reintroducerea unei diete fără gluten și repetarea biopsiei. Această abordare este în prezent rafinată, deoarece este posibil să se demonstreze conversia anticorpilor în timp ce pacientul urmează o dietă fără gluten, necesitând doar o primă biopsie a intestinului subțire. 1-3,5,10-12

Biopsia intestinului subțire relevă leziuni difuze ale mucoasei în zona superioară a intestinului subțire, care caracterizează boala celiacă. La microscopul cu lumină, se observă vilozități scurte, aplatizate, cripte profunde și un epiteliu de suprafață neregulat vacuolat cu limfocite în stratul epitelial. Aceste anomalii pot fi observate și în alte condiții, dar este puțin probabil să fie confundate cu boala celiacă. 1.2


PREVIZIUNE

Răspunsul clinic al copilului cu boală celiacă la o dietă fără gluten este plăcut. Modificările apar la o săptămână după începerea tratamentului.

Îmbunătățirea stării de spirit și a apetitului este urmată de o scădere a diareei. Pacienții mai în vârstă și foarte bolnavi durează mai mult timp să reacționeze, dar odată ce remisiunea este atinsă, copiii cu boală celiacă ar trebui tratați ca și cum ar fi sănătoși. Adolescenții abandonează adesea dieta. Din păcate, la această vârstă tulburarea nu are de obicei simptome și unii adolescenți cred că au fost vindecați complet. Cu toate acestea, leziunile mucoasei persistă. Unii pacienți au manifestări subtile de creștere întârziată sau de maturare sexuală atunci când mănâncă o dietă care conține gluten. 1,2,4,7,13


MANAGEMENTUL DIETAR

O dietă fără gluten este vitală și este cea mai importantă parte a terapiei cu celiaci. Acestea ar trebui evaluate de o echipă multidisciplinară care include un specialist în pediatrie, un gastroenterolog, un medic primar, un psiholog, dietetician și nutriționist.

În primele zile ale tratamentului, întreaga familie ar trebui să mănânce alimente fără gluten, întrucât pe de o parte nu ar fi pregătite două mese diferite și pe de altă parte copilul s-ar simți diferit de ceilalți membri ai familiei.

Compromisul absorbției, împreună cu intoleranța clinică la dizaharide și alți nutrienți, condiționează alegerea unei diete adecvate. Studiile efectuate arată că dieta trebuie structurată în 3 etape:

  1. Primele fără gluten, lactoză, zaharoză și fibre;
  2. Al doilea fără gluten și cu un conținut scăzut de lactoză, zaharoză și fibre;
  3. Al treilea fără gluten.

Această dietă face posibilă scăderea simptomelor gastro-intestinale și pierderea macro și micronutrienților, ceea ce facilitează recuperarea clinică și integritatea mucoasei. Considerăm această dietă foarte importantă, deoarece obiectivul fundamental este eliminarea glutenului, dar dacă nu tratăm toate deficiențele vitaminelor, mineralelor, infecțiilor asociate, care fac parte din tabloul simptomatic al bolii, nu am fi realizat complet recuperarea după boală.pacient.

Frecvența hrănirii la acești pacienți trebuie subliniată, datorită reducerii suprafeței totale a suprafeței epiteliului mucoasei intestinale, unde sunt localizate elementele celulare enterocitice care sunt responsabile pentru digestia de suprafață a carbohidraților și proteinelor dieta și absorbția diferiților nutrienți.

Aportul trebuie împărțit în porții mici, de mai multe ori pe zi, pentru a evita crearea de substraturi în exces care, atunci când sunt transformate de microflora bacteriană intestinală, dau naștere la apariția diareei sau a altor tulburări capabile să compromită în continuare starea nutrițională a pacientului sau decompensează-l nutrițional.

Controlul strict al dietei la acești pacienți tinde să devină dificil, având în vedere utilizarea pe scară largă a cerealelor cu gluten în alimentele procesate industrial, motiv pentru care sfaturile dietetice sunt de o mare importanță, iar pacienții sunt avertizați asupra prezenței mascate a glutenului în alimente și medicamente. Pacienții și familiile lor trebuie să devină proprii dietetici. Expresia „fără gluten” trebuie să apară pe toate produsele care trebuie ingerate în dietă. 1,2,11,12,14-19

Sugestii pentru a evita consumul de alimente care conțin gluten într-un mod mascat:

  • Lapte maltat sau orice produs malțuit.
  • Sosurile de marcă necunoscută, inclusiv roșii și ketchup, care pot fi îngroșate cu făină de grâu.
  • Hot dog, inclusiv mortadele, jamonadas, spam, carne presată, cârnați, "medalioane de pește" și orice tip de cârnați sau preparate aluate sau panificate.
  • Arahide, susan, nuci de nucă de cocos, printre altele, de fabricație necunoscută.
  • Pudră de ciocolată de orice fel, fără specificitatea ingredientelor sale.
  • Înlocuitori de cafea, de origine necunoscută.
  • Bere și malțuri

b) Eliminați complet:

  • Pâini, fursecuri, dulciuri din făină de grâu, paste (spaghete, macaroane, coate, tăiței), pizza, lasagna, caneloni, fluturi chinezi, arepa și orice alt produs de patiserie italian care conține făină de grâu.
  • Supe de tăiței, «letricas», mici stele pentru a menționa câteva.
  • Crochete făcute cu făină de grâu sau orice alt preparat turtit cu praf de biscuiți sau pâine.
  • Ovăz, pâine de secară și cereale pentru copii, fie singure, fie în combinație, care conțin grâu, orz sau făină de secară.

c) Alimente care pot fi consumate liber:

  • Cereale: porumb și orez.
  • Vianduri: cartof, taro, cartof dulce, ignam, yucca, plop, banană în toate soiurile sale.
  • Leguminoase și semințe oleaginoase: fasole de toate felurile, inclusiv soia, mazăre, linte și naut, alune, nucă de cocos susan, migdale, nuci, alune.
  • Fructe și legume: toate sunt permise în formă naturală sau procesate ca bomboane.
  • Ouă în orice formă.
  • Carne și măruntaie. Dintre carnea ne-conservată conservată, este permis consumul de șuncă pentru picioare, șuncă de umăr și coapsă afumată.
  • Produse lactate: sunt permise toate tipurile de lapte, iaurt și brânză.
  • Infuzii: cafea prăjită neamestecată.
  • Băuturi: băuturi răcoritoare, gaze sau nu, sucuri, nectare, băuturi tip chicha fermentate, înghețată de casă și ciocolată din cacao pură.
  • Dulciuri: zahăr singur sau în orice preparat, dulciuri de casă precum gemuri, fructe în sirop, flan de lapte, ouă.
  • Grăsimi: toate.
  • Îngroșători: amidon de porumb, amidon de cartof dulce, sago, făină de manioc și făină de porumb.

Excluderea totală a glutenului din dieta celiacă are loc de la vârste foarte timpurii în viața copilului, unde supele, dulciurile și alte preparate cu făină de grâu capătă o mare importanță, în special pâinea, care se consumă frecvent zilnic la micul dejun. Acest lucru creează dificultăți, în special în vârstă școlară și adolescență, așa că considerăm oportun să propunem alternative care să îi ajute pe cei responsabili cu hrănirea copilului să-l facă mai variat și mai hrănitor.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Connon JJ. Doença Celiaca. Tratatul de nutriție modernă în sănătate și Doença prima ediție Brasileira; 2003. pp. 1243-48.

2. Ulshen M. Enteropatie sensibilă la gluten. În: Behrman RE., Kliegman RM., Harbin AM., Nelson WE. Tratatul de pediatrie. 17 editare. Volumul II. Londra: WB Saunders Co.; 2004. p. 1165-1167

3. Nelson JR, Moxness KE, Jonson MD, Gastrecu CF. Sensibilitate la gluten la sprue celiac. În: Dietă și nutriție: Manualul Clinicii Mayo. 8 ed. Madrid; 2000. pp. 242-47.

4. Thomas T. Ajutarea pacienților cu boală celiacă să se adapteze la o dietă fără gluten. Asistent medical comunitar. 2000 iulie; 6 (6): 19-22.

5. Schuppan D, Dennis MD, Kelly CP. Boala celiacă: epidemiologie, patogenie, diagnostic și management nutrițional. Nutr Clin Care. 2005 aprilie-iunie; 8 (2): 54-69.

6. Grzybowska-Chlebowczyk U, Wos H, Wiecek S, Kajor M, Szymanska M, Staszewska-Kwak A și colab. Tablou clinic al bolii celiace la copii. Pol Merkuriusz Lek. 2005 ianuarie; 18 (103): 49-53.

7. Benahmed M, Mention JJ, Matysiak-Budnik T, Cerf-Bensussan N. Boala celiacă: un viitor fără dietă fără gluten ? Gastroenterologie. 2003 oct; 125 (4): 1264-7.

8. Bardella MT, Fredella C, Saladino V, Trovato C, Cesana BM, Quatrini M și colab. Intoleranță la gluten: diferențe de simptome legate de sex și vârstă. Scand J Gastroenterol. 2005 ianuarie; 40 (1): 15-9.

9. Murray JA, Watson T, Clearman B, Mitros F. Efectul unei diete fără gluten asupra simptomelor gastrointestinale în boala celiacă. Sunt J Clin Nutr. 2004 apr; 79 (4): 669-73.

10. Quisel A, Gill JM, Westerberg D. Ghid pentru diagnosticul bolii celiace. Del Med J. 2002 mai; 74 (5): 229-41.

11. Westerbeek E, Mouat S, Wesley A, Chin S. Boala celiacă diagnosticată la Spitalul de Copii Starship: 1999-2002. N Z Med J. 2005 12 august; 118 (1220): U1613.

12. Chand N, Mihas AA. Boala celiacă: concepte actuale în diagnostic și tratament. J Clin Gastroenterol. 2006 ianuarie; 40 (1): 3-14.

13. Treem WR. Concepte emergente în boala celiacă. Curr Opin Pediatr. 2004 octombrie; 16 (5): 552-9.

14. Kastin DA, Buchman AL. Malnutriție și boli gastro-intestinale. Curr Opin Clin Nutr Metab Care. 2002 noiembrie; 5 (6): 699-706.

15. Fric P. Celiac sprue (recenzie) Vnitr Lek. 2003 iunie; 49 (6): 465-73.

16. Le Bars MA, Ringuede C. Intoleranță la gluten. Boala celiaca. Soins Pediatr Pueric. 2000 noiembrie-dec; (197): 45-6.

17. Helms S. Boala celiacă și bolile asociate glutenului. Altern Med Rev. 2005 Sep; 10 (3): 172-92.

18. Hernell O, Ivarsson A, Persson LA. Boala celiacă: efectul hrănirii timpurii asupra incidenței bolii. Early Hum Dev. 2001 noiembrie; 65 Supliment: S153-60.

19. Patwari AK, Anand VK, Kapur G, Narayan S. Profil clinic și nutrițional al copiilor cu boală celiacă. Indian Pediatr. 2003 apr; 40 (4): 337-42.

20. PH verde, Jabri B. Boala celiacă. Annu Rev Med. 2006 18 februarie; 57: 207-221.

Primit: 15 martie 2006. Aprobat: 23 aprilie 2006.
Dra. Daris I. González Hernández. Infanta # 1158, Havana Center. Orașul Havana.
E-mail: [email protected]

Tot conținutul acestei reviste, cu excepția cazului în care este identificat, se află sub o licență Creative Commons