Documentele sunt făcute publice care arată că dictatorului îi plăcea să se ocupe personal de selectarea mâncării care urma să fie servită la masa din El Pardo

1 aprilie 1939 este una dintre acele zile care fac parte din Istorie cu majuscule. În acea zi, un conflict războinic de trei ani în Spania a luat sfârșit: Războiul Civil. Au dispărut morții ambelor părți, sărăcia, tristețea. Partea pro-Franco și-a sărbătorit victoria în timp ce văduvele lor au plâns, la fel ca și cele ale roșilor căzuți din front. Unii dintre supraviețuitorii părții pierdute și-au făcut bagajele în acea zi pentru a-și începe zborul către țări în care nu au fost persecutați. Alții nu au fost atât de „norocoși” și au fost la mila armatei naționale.

correo

Anul acela a fost greu - mult - pentru spanioli. Războiul decimase populația, dar și sărăcise țara. Și murea de foame. O situație pe care mulți bunici și-o amintesc și astăzi. Prea multe greutăți și nu o bucată de pâine de pus în gură. Deși nu în toate casele. Au fost mai norocoși. Și printre mesele în care nu lipsea un fel de mâncare bună era, desigur, cea a lui Caudillo. Șeful statului. Dictatorul. Francisco Franco.

Omul care a condus armata victorioasă nu a trecut prin dificultăți sau raționament la masă. Astăzi o știm datorită unor documente care tocmai au fost făcute publice. Autorul său este unul dintre oamenii din cercul apropiat al lui Franco, gardianul civil Carlos Palacios Miguel. El era funcționarul ei. De la Olivetti nu a venit doar faimoasa petrecere din Burgos care a raportat sfârșitul războiului, ci și meniurile care au fost degustate zilnic la casa Caudillo și a soției sale, Carmen Polo. Ea era însărcinată cu transferul acestora către personalul din bucătărie, astfel încât să-i aibă gata la ora convenită.

Ignorând foamea oamenilor

Și datorită acestei lucrări, știm acum că lui Franco, în ciuda faptului că nu este un gourmet grozav, îi plăcea să mănânce. Figura lui nu a spus niciodată altfel: curba fericirii sale la înălțimea abdomenului a fost întotdeauna foarte izbitoare. Și ce a mâncat dictatorul? Homar, stridii, anghile? Ei bine, nu, gusturile lui nu erau atât de sofisticate. Îi plăceau rețetele tradiționale și pe care le hrăneau. Deși nici nu era un singur fel de mâncare: aperitive, felul întâi, felul doi și desertul erau deseori servite la masă. Ceva foarte diferit de ceea ce au mâncat spaniolii obișnuiți, care, cu un cântec în dinți, s-au întrebat dacă ar putea face o supă de usturoi sau o pâine cu pielea unei găini înfometate și au suferit să-și sigile cardurile de rație.

În mod curios, nu multă pasăre a trecut pe lângă masa șefului statului. Lui Franco i-au plăcut mai mult fructele mării - și, ca bun catolic, a respectat tradiția de a nu mânca carne în timpul Postului Mare. Astfel, obișnuia să ceară merluciu. Și nu-i păsa dacă era prăjit, în fripturi sau cu sos de maioneză. De asemenea, obișnuia să programeze talpa în meniurile sale, ceea ce îi arată clar preferința pentru peștii albi.

Cu carne, Caudillo a fost mai select. Fără miel sau porc. Îi plăcea vaca și nu merita junincă sau anul. Îi plăcea vitelul, pe care îl consuma în medalioane, cu legume, șnițeli, cu sos sau pur și simplu la grătar. Aceasta era o delicatesă în vremuri și un fel de mâncare disponibil doar pentru cei mai bine plasați din punct de vedere economic.

Ciorbe și tocănițe

Totuși, lui Franco i-au plăcut și felurile de mâncare mai „normale”. Îi plăcea foarte mult să aibă supe, deși, desigur, nu pui cu tăiței, precis. De exemplu, i-a plăcut o supă de un sfert de oră, care se face cu pește și crustacee. La acea vreme era foarte faimos și era servit în cele mai bune restaurante din Madrid. În general, se făcea cu merluciu, scoici și midii, iar orezul și chiar șunca erau adăugate pentru a îngroșa bulionul. Aproape am putea spune că este ca supa tradițională de fructe de mare care se face și astăzi în multe case de Crăciun.

O altă dintre supele care l-au iubit pe soțul Carmen Polo a fost marseilla. Și este că la masă nu cunoșteam prieteni și dușmani. Astăzi această ciorbă este ceea ce cunoaștem ca bouillabaisse, „un bulion dens și gustos, făcut din mulți pești, fierbând cu legume, ierburi și ceva alcool”, așa cum descrie bine jurnalistul EL CORREO și iubitorul de sobe bune. Javier Reino. În acest caz, au fost folosite piesele mai puțin spectaculoase - dar deseori mai gustoase - de la peștiști, cum ar fi stânca.

Un alt lucru pe gustul lui Franco erau tocanele, deși niciodată ca un singur fel de mâncare, în ciuda faptului că cu siguranță nu le lipsea „răspândirea”. Și este că generalul a reușit să pună o mâncare bună de tocană spaniolă - care este tipicul Madridului, naut cu porc, slănină, os de șuncă, chorizo ​​și cârnați de sânge -, după o „supă” de pește. I-a dat și fasole, așa că meniurilor sale nu i-a lipsit fabada asturiană, care a precedat o farfurie bună de fileuri de merluciu, ca nu cumva domnia ta să rămână fără putere înainte de cină.

Nici pentru Franco nu lipseau ouăle. În bucătăriile din Palacio de El Pardo au făcut umpluturi și Aurora - asemănătoare cu cele anterioare, dar fierbinți și cu un bechamel păturindu-le -, dar și într-o omletă cu ierburi fine. Și un alt lucru esențial în meniurile lor erau aperitivele, pentru a-ți deschide pofta de mâncare, desigur, în cazul în care existau reticențe.

Un capitol separat merită meniul de desert. Franco s-a dezvăluit, judecând după documentele care au fost publicate, ca un iubitor al acestui fel de mâncare. Îi făcea mereu loc. Uneori cerea fructe, atât de variate și nespecificate, care depindeau logic de anotimpul anului. Alții au preferat rețetele delicate dulci, neprietenoase dietelor, precum crema de lămâie sau muntele acoperit de zăpadă, un desert laborios pe bază de albi albi ca zăpada și lapte. Și nici nu a dezgustat o placă de brânză bună.

Ceea ce curios nu apare printre meniurile concepute de Franco este paella. Și acesta era unul dintre felurile sale preferate. Va fi pentru că, așa cum se spune, îi plăcea să se bucure în afara casei, incognito într-un restaurant la alegere. Astfel, pare clar că dictatorul nu era nici flămând, nici obosit.

Acum și numai aici, abonați-vă la doar 3 EUR în prima lună