26 mai 2011

Pentru cei care nu știu, șunca gătită este o carne rece gătită, derivat din carne de porc. De obicei, este alcătuit dintr-o singură bucată sau bloc, alcătuit din carne slabă tocată și grăsime animală la care se injectează sare în cantități mari printr-un proces cunoscut sub numele de „injecție”. Dintre soiuri, comercial putem găsi categoria Extra, care merge de obicei pe o etichetă roșie, sau prima categorie, pe o etichetă verde. Versiunea sa de calitate inferioară este „carnea rece de șuncă”, care poate conține mai multe zaharuri, amidon și proteine ​​vegetale, care nu sunt de obicei permise prin reglementare în șunca gătită tradițională.

Originile sale sunt dificil de identificat, deoarece nu are o origine geografică specifică și nici un nucleu din care s-a răspândit pe piețele Europei. Deși unele forumuri susțin că a devenit popular în orașul britanic York (de unde și numele), unde Robert Burrow Atkinson avea o măcelărie pe strada Blossom. Povestea spune că a devenit atât de popular încât numele a fost rapid exportat în orașele din apropiere, care cereau șunca vindecată „în stilul York”.

șuncă gătită

Dar cele două zone europene în care este identificată o posibilă origine a acestui produs popular. În Europa centrală, se face șuncă gătită în mod tradițional, care se fumează în mod obișnuit, pentru a o păstra bine în acest tip de țări reci. Pe de altă parte, în Europa mediteraneană, alegerea este mai mult pentru șunca vindecată, care a fost folosită încă din epoca romană. Deși este adevărat că în lumea globală în care trăim, ambele tehnici sunt folosite peste tot.

Prin urmare, șunca gătită sau afumată nu este un produs tradițional mediteranean și, de fapt, în Spania nu are o istorie lungă. Primele elaborări semi-industriale de șuncă gătită despre care suntem conștienți în țara noastră au fost efectuate în anii 1930 în zona Figueres (Girona), poarta de intrare către noile tendințe europene. Dar acest produs nu va începe să fie generalizat decât în ​​deceniul următor, odată cu depășirea dificultăților și neajunsurilor din perioada postbelică spaniolă.

Din punct de vedere istoric, a fost comercializat ca produs dietetic, deoarece fiind un aliment moale, a fost unul dintre cele mai recomandate de medici. Mai târziu, a devenit popular până când a devenit al doilea cel mai important fel de mâncare delicatese după șunca Serrano. Datorită versatilității sale, a fost folosit într-o multitudine de feluri de mâncare, în special în aperitive. Astăzi poate fi savurat atât într-un sandwich delicios, cât și într-un fel de mâncare mai elaborat.

Cum se pregătește

Șunca gătită este un „derivat din carne tratat termic”. Se obține din piciorul din spate al porcului vindecat și gătit (dacă se folosește piciorul din față, acesta este „umăr gătit”). Se face prin tratarea picioarelor de porc dezosate și curate cu saramură, o soluție de apă, sare și conservanți (nitrit de sodiu sau potasiu). Se pot folosi zaharuri, conservanți, agenți de îmbunătățire a aromei și agenți de retenție a apei, cum ar fi fosfații. În plus față de materia primă esențială (carne de porc), diferitele produse din familia de șuncă gătită care sunt fabricate comercial sunt realizate cu alte ingrediente autorizate și aditivi.

În ciuda faptului că fiecare marcă și producător are propria formulă, pentru a se distinge de restul, de obicei ingredientele necesare pentru a face sunca gătită sunt apa, sarea și zaharurile. În apă, sarea cu care este preparată saramura este diluată, în timp ce zaharurile vor determina aroma și vor da o notă de culoare. În ceea ce privește aditivii, îi putem separa în mai multe categorii. Antioxidanții, de exemplu, dau și mențin culoarea roșiatică atât de caracteristică șuncăi fierte.

Coloranții sunt, de asemenea, adesea adăugați pentru a uniformiza amidonul cu amelioratorii și aromele pentru carne sau aromă. Dintre așa-numiții agenți de gelifiere, cei mai utilizați sunt caragenanii și guma de fasole, sau fosfați, pentru a reține apa sau chiar gelatina, ceea ce îmbunătățește prezența și conservarea produsului, pe lângă amidon sau amidon.

Acest tip de șuncă tinde să-i încânte pe copii, deoarece nu are o aromă pronunțată și este ușor de mestecat și de digerat. Din punct de vedere nutrițional, conține proteine ​​abundente fără a fi grase sau prea bogate în calorii, oferă de trei ori mai puține calorii decât paté de porc și de patru ori mai puțin decât chorizo, dar și un dezavantaj: conținutul său excesiv de sodiu.

Soiuri de sunca gatita

Făcând o listă, putem spune că șunca gătită (cea din York, cunoscută și sub numele de „șuncă dulce” în unele zone din Spania) provine din membrele posterioare ale porcului și este sărată, gătită și dezosată. Conținutul de grăsime este cu 20% mai mic decât cel al șuncă de origine. În funcție de calitatea cărnii, se disting două categorii: Extra și First. Conținutul de sare este mai mic decât la șunca naturală.

Așa-numita „carne rece de șuncă”, de calitate mai slabă, provine de la picioarele din spate și conținutul său de proteine ​​din carne este mai mic decât cel al șuncăi fierte, dar pe de altă parte, permite adăugarea de proteine ​​vegetale. În nordul peninsulei iberice (de fapt în toată peninsula astăzi) este foarte popular ‘lacуn’, care este o tocăniță dezosată cu o aromă mai puternică și este de obicei servită cu mirodenii. Umărul gătit, la rândul său, provine din membrele anterioare ale porcului. Este de o calitate comercială inferioară decât șunca gătită și este mai ieftin. În cele din urmă, „șunca de umăr rece” este un umăr de a doua categorie care provine și din partea din față, dar conținutul de proteine ​​din carne este chiar mai redus, deoarece alte proteine, amidon și zaharuri sunt permise ca în mezelurile de șuncă în aceleași scopuri, deși calitatea comercială și nutrițională este mult mai mică.

Valoarea nutritivă a șuncăi fierte

Dacă sunca gătită iese în evidență pentru ceva, este pentru a furniza proteine ​​celor care o consumă, deoarece oferă aproape 10% din proteinele necesare unei ființe umane pe zi. Cu atât mai mult dacă o luăm ca o gustare, deoarece procentul poate ajunge între 13 și 17%. Pe de altă parte, așa cum am menționat deja, este un produs ușor de digerat, deoarece tratamentul termic al procesului său de producție determină modificări în structura proteinelor.

Nici nu este un produs care vă îngrașă, deoarece oferă doar 2% din kilocaloriile zilnice recomandate. Este, de asemenea, o sursă de o cantitate mare de elemente minerale, cum ar fi fierul, potasiul, fosforul, zincul și magneziul, din punct de vedere nutrițional cel mai notabil este fierul, deoarece în carne este într-o formă mai asimilabilă decât în ​​alte alimente . Mai exact, 100 de grame de șuncă gătită asigură 6-8% din cantitatea recomandată de fier

Dezavantajele sale includ conținutul său de sodiu, în proporții ridicate. Hipertensiunea, legată de consumul excesiv de sare, este o problemă gravă de sănătate. Când se estimează că un aliment contribuie cu prea mult sodiu la organismul uman de la 0,7% sodiu, ceea ce este echivalent cu 1,8 grame de sare la o sută de grame de produs. Nu este suficient să cunoașteți conținutul de sare (clorură de sodiu) al șuncăi fierte, trebuie calculat conținutul total de sodiu.

Acest lucru se întâmplă deoarece șunca gătită conține substanțe deja adăugate în mod natural, cum ar fi glutamat monosodic, nitrați, nitriți sau fosfați, toate acestea fiind substanțe care conțin sodiu. Dar, în ciuda faptului că tratamentul termic la care este supus în timpul preparării sale afectează conținutul de vitamine, trebuie clarificat faptul că șunca gătită este o sursă bună de vitamine B. Deoarece carnea utilizată pentru a prepara șunca gătită este destul de slabă, deoarece că cele mai grase părți sunt eliminate; Produsul final realizat cu carne de porc albă nu conține mai mult de 5% grăsime, în timp ce șunca iberică are 16%, deși este evident că nu există nicio posibilitate de comparație, deoarece grăsimile sunt diferite. În ceea ce privește colesterolul, este evident că acesta conține, dar că contribuie mai puțin, în cadrul produselor de origine animală.

Cum să cumperi o șuncă bună gătită

Este ușor să vă confundați când cumpărați șuncă gătită. La prima vedere, toate par la fel, dar este important să știm că există trei categorii bine diferențiate pe piață: șuncă gătită, umăr gătit și așa-numitele mezeluri. Pregătirea sa este similară, dar se disting prin tipul de carne: picior, umăr sau carne slabă, care trebuie specificată pe etichetă.

Analizarea și testarea șuncii în prealabil poate fi de mare ajutor pentru a detecta care sunca gătită este mai bună decât alta. Dar este de preferat să se distingă diferiții mușchi care alcătuiesc piesa, câteva dungi fine de grăsime și nuanțele normale de culoare din carnea gătită. De asemenea, este util să observați dacă are mai mulți nervi și dacă mușchii sunt mai mici, acest lucru indică faptul că este umăr gătit. Un alt truc este să observi o textură tipică de carne gătită, ușor fibroasă, dar niciodată prea spongioasă sau cauciucată. Este un semn bun că feliile nu sunt prea consistente. Când sunt trase, acestea trebuie rupte în diferite bucăți, urmând limitele mușchilor. Nici nu strică să verifici dacă aroma sa trebuie să aibă gustul natural al cărnii.