Gerald Raymond, MD.
Neurolog pediatric și cercetător la Institutul Kennedy Krieger
(Traducere de Cyntia Amorosi, M.Sc.)

Adrenoleucodistrofia legată de X (ALD) este cauzată de mutații ale genei ABCD1 găsite pe brațul lung al cromozomului 28, Xq28. Are o incidență de 1: 17.000 și toate rasele sunt afectate. Această patologie este consecința unui defect al proteinei casete de legare a ATPazei (ALDP), care are ca rezultat o oxidare beta peroxizomală defectuoasă și acumularea de acizi grași cu lanț foarte lung (MLFA: (Vezi pagina Acizi grași cu lanț foarte lung). pentru mai multe detalii.) Deși toate țesuturile prezintă defectul genetic, boala afectează în principal mielina, cortexul suprarenal și celulele Leydig ale testiculelor.

Dieta restricționată în AGCML

Anomalia biochimică a ALD a fost recunoscută pentru prima dată în 1976. Persoanele afectate au crescut acizi grași saturați foarte lungi. Demonstrarea acestei anomalii și recunoașterea faptului că mulți dintre acești acizi grași sunt prezenți în dietă au determinat primele încercări de reducere a nivelului sanguin prin modificări dietetice. Respectiva dietă a fost restricționată în alegerea alimentelor, deoarece MLFA sunt prezente în multe produse vegetale și animale. Din păcate, în ciuda acestei diete strict restricționate, nu a existat o scădere substanțială a AGCML plasmatic.

Inhibând sinteza AGCML

lorenzo
Această lipsă de efect al dietei a dus la realizarea faptului că trebuie să existe și o producție semnificativă de MLFA de către organism. S-au făcut diverse încercări de a interfera cu alungirea acizilor grași cu lanț lung. Accentul inițial s-a pus pe utilizarea acizilor grași cu lanț lung cu o legătură dublă - acești uleiuri sunt ușor diferiți de acizii grași cu lanț lung fără legături duble care se transformă în MLFA saturat - și s-a prezis că ar putea inhiba procesul de alungire scăzând producția lor.

Uleiul lui Lorenzo

Administrarea de acid oleic (C18: 1) și acid erucic (C22: 1) în combinație cu o dietă restricționată în grăsimi, are ca rezultat reducerea AGCML în 6-8 săptămâni la persoanele afectate. Acest ulei, care este un amestec 4: 1 de trioleat de gliceril (GTO) și trierucat de gliceril, se numește „uleiul lui Lorenzo”. Se administrează oral și este, în general, bine tolerat, deși s-a observat o reducere moderată a trombocitelor și creșterea transaminazelor hepatice.

Din primele studii privind rolul acestui amestec în ALD, s-a observat că nu a modificat progresia bolilor cerebrale la persoanele afectate. Această experiență a fost demonstrată în mod repetat. Uleiul lui Lorenzo nu modifică cursul formelor cerebrale de adrenoleucodistrofie infantilă sau adultă și nu este niciodată indicat în forma cerebrală a bolii. De asemenea, nu a fost niciodată testat înainte sau după un transplant de măduvă osoasă.

Acest tratament nu este rezolvat pentru forma adultă a ALD, adrenomieloneuropatia (AMN). Studiile inițiale au fost efectuate pe populații mici cu prezentări variabile pentru perioade scurte de timp, fără efect clar.

Aceste studii clinice limitate au condus la speculații cu privire la lipsa de efect și îngrijorarea că ingredientele active nu pot ajunge la creier. Cu toate acestea, dovezile experimentale recente sugerează că acidul erucic intră într-adevăr în creier și este metabolizat rapid.

În anii 1990, mai multe grupuri au început să studieze în mod independent utilizarea „uleiului lui Lorenzo” ca terapie preventivă, un agent care ar putea preveni bolile cerebrale la copiii cu risc, dar fără a afecta sau încetini progresia la bărbații cu AMN. Toate aceste studii au fost deschise și, prin urmare, oarecum limitate în ceea ce privește capacitatea lor de a fi concludente.

Moser și colab. (2005) au raportat un studiu pe un grup mare de copii care au avut MIR normal când au început studiile. În acest grup, AGCML au fost reduse odată cu terapia și s-a putut demonstra o relație în reducerea riscului de a dezvolta forma creierului infantil și reducerea AGCML.

Kohler și colab. Au demonstrat stabilizarea progresiei mielopatiei la bărbații cu adrenomieloneuropatie. Cu toate acestea, acest studiu a fost limitat de lipsa unui grup placebo, progresia lentă a bolii și variația naturală.

În acest moment, „uleiul lui Lorenzo” continuă să fie studiat. Datorită riscurilor apariției bolilor cerebrale din copilărie, se sugerează utilizarea acesteia la copiii prezimptomatici identificați împreună cu un program de monitorizare. Copiii cărora li se administrează această terapie ar trebui să mențină nivelurile de AGCML scăzute pentru a reduce riscul de a dezvolta forma creierului. Având în vedere supravegherea atentă care trebuie efectuată, se recomandă ca această terapie să fie efectuată numai în centre care au capacitatea de a oferi urmărire RMN, consiliere nutrițională și metodologie pentru măsurarea MLFA și a altor acizi grași esențiali.

În prezent, utilizarea la adulți nu este recomandată, cu excepția cazului în care se află într-un cadru de studiu care evaluează eficacitatea uleiului și a dietei, nu este indicată în bolile cerebrale.

„Uleiul lui Lorenzo” nu trebuie administrat niciodată fără supraveghere medicală. Deși nu au fost observate reacții adverse grave, persoanele supuse tratamentului trebuie evaluate periodic pentru siguranță. În cele din urmă, trebuie afirmat ferm că acest ulei este indicat doar pentru defectul biochimic al adrenoleucodistrofiei și nu joacă niciun rol în alte condiții neurologice progresive în care indivizii au capacitatea de a metaboliza MLFA.